Definition
▶
înțelepciune
Înțelepciunea este capacitatea de a lua decizii corecte și judicioase, bazate pe experiență și cunoștințe.
الحكمة هي القدرة على اتخاذ قرارات صحيحة ومدروسة، تستند إلى الخبرة والمعرفة.
▶
El a demonstrat înțelepciune în alegerea partenerului de afaceri.
لقد أظهر الحكمة في اختيار شريك العمل.
▶
Înțelepciunea bătrânilor este adesea apreciată în comunitate.
تُقدّر حكمة الشيوخ غالبًا في المجتمع.
▶
Cărțile de filozofie ne oferă multe lecții despre înțelepciune.
تقدم لنا كتب الفلسفة دروسًا كثيرة حول الحكمة.