Definition
▶
resonanță
Resonanța este fenomenul prin care un sistem oscilant își amplifică vibrațiile la o frecvență specifică, datorită unei interacțiuni cu un alt sistem sau cu mediul înconjurător.
الرنين هو الظاهرة التي يضخم بها نظام متذبذب اهتزازاته عند تردد محدد، بسبب التفاعل مع نظام آخر أو مع البيئة المحيطة.
▶
În muzică, fiecare instrument are o frecvență de rezonanță care îi dă un sunet unic.
في الموسيقى، كل آلة موسيقية لها تردد رنين يمنحها صوتًا فريدًا.
▶
Resonanța acustică a sălii a îmbunătățit calitatea concertului.
الرنين الصوتي للقاعة حسّن جودة الحفل.
▶
În știință, studiul rezonanței este esențial pentru înțelegerea vibrațiilor moleculare.
في العلوم، دراسة الرنين ضرورية لفهم اهتزازات الجزيئات.