Definition
▶
tristețe
Starea de a simți o profunda nemulțumire sau deznădejde.
El estado de sentir una profunda insatisfacción o desesperanza.
▶
După plecarea prietenului său, a simțit o mare tristețe.
Después de la partida de su amigo, sintió una gran tristeza.
▶
Tristețea ei era vizibilă pe fața ei în fiecare zi.
Su tristeza era visible en su rostro todos los días.
▶
A scris un jurnal pentru a-și exprima tristețea.
Escribió un diario para expresar su tristeza.