Definition
▶
înțelepciune
Înțelepciunea este capacitatea de a lua decizii corecte și de a judeca bine situațiile, pe baza experienței și a cunoștințelor acumulate.
知恵とは、経験や蓄積された知識に基づいて正しい決定を下し、状況を適切に判断する能力です。
▶
Bunicii mei au o mare înțelepciune datorită experienței lor de viață.
私の祖父母は、彼らの人生経験のおかげで大きな知恵を持っています。
▶
Înțelepciunea nu vine doar din studiu, ci și din viața de zi cu zi.
知恵は学びだけでなく、日常生活からも得られます。
▶
Ea a demonstrat o înțelepciune remarcabilă în gestionarea conflictelor.
彼女は対立の管理において顕著な知恵を示しました。