Definition
▶
împlinire
Împlinire reprezintă starea de satisfacție și realizare a unui ideal, scop sau dorință.
充足は、理想、目的、または願望の満足と達成の状態を表します。
▶
Împlinirea visurilor mele a fost cea mai mare realizare din viața mea.
私の夢の実現は、私の人生で最も大きな達成でした。
▶
Sentimentul de împlinire apare atunci când îți atingi obiectivele personale.
自己目標を達成すると、充足感が生まれます。
▶
Împlinirea profesională poate aduce o mare satisfacție în viață.
職業的な達成は、人生に大きな満足感をもたらすことがあります。